Sintem adulti, dar comportamentul nostru de astazi reflecta educatia, evenimentele ce ne-au marcat evolutia, influenta persoanelor ce s-au aflat sau se afla linga noi..., in esenta totul ne influenteaza!
Teoretic, tot ceea ce facem, ceea ce gindim este in concordanta cu ceilalti. De ce? Asa e normal? Si normalitatea asta, alt subiect!,e relativa, nu?Ca si fericirea, alt subiect mult disputat....
Atunci asa s-ar putea explica faptul ca ne gasim in permanenta scuze pentru ceea ce facem sau, si mai rau, pentru ceea ce nu facem.Sau mereu incercam sa gasim vinovati pentru ceea ce se intimpla.
Spre exemplu, cazul Madalinei Manole:se cauta vinovati cind, de fapt ea si-a facut rau singura!!"Vinovati morali" cica!!Asta nu e un mod de a cauta scuze?Parintii ii cauta scuze, nu?E mai usor sa-i accepte moartea in felul asta, nu vor sa recunoasca despre copilul lor ca ar fi putut fi egoist, incit gestul ei afecteaza viata celor ce ramin in urma...
Ce fel de suflet ai sa-ti condamni tu copilul la o viata fara mama, iar mama e unica pentru fiecare dintre noi?! E odios, fara cuvinte, e dovada unui egoism dus la extrem, cind se stie ca orice parinte traieste 90% pentru copiii sai!!
Asadar, orice facem e legat de restul...Cum ramine cu "responsabilitatea" faptelor noastre?E vorba de coloana vertebrala, lucru tot mai rar intilnit la tot mai putine persoane in ziuz de azi!
Ne simtim mai bine daca gasim tot timpul scuze pentru faptele noastre. Lucrul asta ne adoarme constiinta, si asa vai de ea...E bine oare??!
asta asa e !!!
RăspundețiȘtergere