"Inimă de câine"

 Ne gândim automat la ceva rău! De ce?? De ce asociem imediat expresia asta cu insensibilitatea, cu răutatea? Nimic mai fals!!!  Inima unui câine e atât de pură și de inocentă...Oricât l-ai alunga, el tot lângă tine se întoarce.Ajung seara acasă și mă întâmpină un astfel de suflet...comportamentul lui înlocuiește  o mie de cuvinte...atâta fericire i se citește în ochi...e ceva ce nu pot descrie în cuvinte! Mă urmează oriunde, îmi urmărește fiecare gest, fiecare privire și se bucură doar de prezența mea, nu cere nimic. E atât de simplu!!!  Asta e iubire necondiționată!!

În schimb, noi, oamenii, ființe complexe așa cum ne place să ne numim, suntem copleșiți de prea multe întrebări. Dacă cineva spune TE IUBESC imediat reacționăm:DE CE?  E adevărat că e o reacție de autoprotejare, nu mai avem încredere unii în ceilalți...dar am ajuns la asta tot din cauza noastră. Când iubești cu adevărat , nu prea poți explica DE CE? Simți asta și-atât!!

 Ar trebui să învățăm din comportamentul animalelor: iubim cu-adevărat sau nu!!La ele nu există cale de mijloc, prefăcătoria nu-și are loc în lumea lor. Dar noi suntem oameni....și trebuie să ne acceptăm ca atare!!

 Fiecare dintre noi , dacă vrem să învățăm ceva de la necuvântătoare...suntem liberi să o facem! Cred că am avea multe de câștigat!!

"Fericirea are chipul tău..."

O expresie cunoscută de majoritatea dintre noi, veche în același timp, pe care o conștientizăm târziu...
Asta mi-a venit în minte astăzi la prima oră.Mă gândesc, oare pentru un copil ce "chip" are fericirea?
Al mamei, cu siguranță!!
Se adună anii și "chipul"se modifică.Apar primii "fluturi în stomac", când li se pare că toată lumea se învârte în jurul unei ființe , care de data asta nu mai e mama!!
La maturitate, se complică nițel lucrurile!Apare interesul propriu, caracterul este definit.Dacă ar fi să mă raportez la perioada prin care trecem acum, pentru foarte mulți dintre noi fericirea are "chipul" banilor!!!
Adevărat, dar nu în totalitate!!! Oare cei cu mulți bani sunt cu adevărat fericiți, sau numai mimează acest lucru?! Părerea mea e ca doar afișează asta!
După cum spunea si Einstein, totul este relativ, deci si fericirea! Isi modifică "chipul" in fiecare zi, după nevoile fiecaruia.
De multe ori nu conștientizam cât de aproape suntem de fericire, cât de puțin ne trebuie pentru a fi cu adevărat fericiți : un zâmbet, o strângere de mână, un simplu "mulțumesc" spus atunci când trebuie....toate acestea dacă vin de la cine vrei tu!!

O simpla idee ...

  Încep sa scriu...toți am învățat asta la scoală!! dar mulți dintre noi folosesc scrierea ca pe un rău necesar.Acum îmi vin în minte mii de idei...ex:atunci când scrii...ceilalți pot vedea mult mai mult decât litere,cuvinte...asa ca, am sa scriu...totuși: ma gândesc aiurea...la cât suntem de "complicați", fiecare din noi gândim altfel.
  Probabil mulți din cei ce vor citi aceste rânduri,vor zice ca e "barbologie".Nu-i contrazic -e dreptul lor la opinie- dar într-o lume atât de dura,agitata ar trebui sa ne mai ocupam și de suflete,cu siguranță trecem mai ușor peste probleme...cu mintea și visele noastre putem face orice!!dacă te așezi seara în pat și te gândești la ceva ce-ți place,cu siguranță te vei trezi mai optimist,mai pregătit sa înfrunți problemele de a doua zi!!"noaptea e un sfetnic bun"....cred ca ar trebui sa ma opresc,sa nu cad de tot în"visare"!!!!sunt o persoana activa,totuși,nu alerg după "fluturi".
  Ca o concluzie,a mea personala,ar fi: trebuie sa ne autoeducam,sa ne descoperim laturile sensibile și sa le modelam astfel încât sa ne fie bine!dacă am reușit sa va captez un pic atenția,ma bucur nespus!!!voi încerca sa scriu în continuare,în funcție și de timpul meu liber...astept cu nerăbdare comentariile voastre,dar și alte sugestii...va mulțumesc mult!!

De ce ne scuzam in permanenta?

Sintem adulti, dar comportamentul nostru de astazi reflecta educatia, evenimentele ce ne-au marcat evolutia, influenta persoanelor ce s-au aflat sau se afla linga noi..., in esenta totul ne influenteaza!
Teoretic, tot ceea ce facem, ceea ce gindim este in concordanta cu ceilalti. De ce? Asa e normal? Si normalitatea asta, alt subiect!,e relativa, nu?Ca si fericirea, alt subiect mult disputat....
Atunci asa s-ar putea explica faptul ca ne gasim in permanenta scuze pentru ceea ce facem sau, si mai rau, pentru ceea ce nu facem.Sau mereu incercam sa gasim vinovati pentru ceea ce se intimpla.
Spre exemplu, cazul Madalinei Manole:se cauta vinovati cind, de fapt ea si-a facut rau singura!!"Vinovati morali" cica!!Asta nu e un mod de a cauta scuze?Parintii ii cauta scuze, nu?E mai usor sa-i accepte moartea in felul asta, nu vor sa recunoasca despre copilul lor ca ar fi putut fi egoist, incit gestul ei afecteaza viata celor ce ramin in urma...
Ce fel de suflet ai sa-ti condamni tu copilul la o viata fara mama, iar mama e unica pentru fiecare dintre noi?! E odios, fara cuvinte, e dovada unui egoism dus la extrem, cind se stie ca orice parinte traieste 90% pentru copiii sai!!
Asadar, orice facem e legat de restul...Cum ramine cu "responsabilitatea" faptelor noastre?E vorba de coloana vertebrala, lucru tot mai rar intilnit la tot mai putine persoane in ziuz de azi!
Ne simtim mai bine daca gasim tot timpul scuze pentru faptele noastre. Lucrul asta ne adoarme constiinta, si asa vai de ea...E bine oare??!

FAIR-PLAY: DA SAU NU?

Sa jucam corect sau nu? Vietile noastre sint diferite piese de teatru, iar noi sintem actorii, Dumnezeu fiind scriitorul si regizorul acestora.
Numai ca la regie mai participam si noi, de aceea vorbim de fair-play.Noi alegem daca sa fim corecti sau nu de-a lungul jocului.
Sint acele 10 porunci pe care ar fi ideal sa le respectam, dar... asta e !!vom suporta la un moment dat consecintele(asta e alt subiect)
Cine mai e corect in vremurile astea?Sau de ce am fi?Acum troneaza legea junglei, iar aici nu exista reguli.Rezista cine poate! e groaznic!
Ne simtim bine, sintem satisfacuti cind nobtinem "ceva", nemaicontind modul prin care-l obtinem.
Dar fericirea aceea de moment trece repede lasind locul altei dorinte si mai puternice.Asadar , niciodata nu vom fi multumiti cu ce si cit avem!
Cred ca ar trebui sa facem apel la constiinta (pentru ca fiecare o are, chiar daca nu o arata!) si sa realizam ca nu-i fericire adevarata atunci cind obtinem ceva "calcind pe cadavre"!! Mai devreme sau mai tirziu platim pentru asta!
E inuman sa il lovim pe cel de linga noi, la propriu sau figurat.Cred ca se poate reusi in viata si fara atita rautate!
Putem cultiva in noi corectitudinea, sa putem juca cinstit. Sint situatii cind chiar noi sintem victime. Nu-i nimic! Cu calm si discretie putem lasa locul "invingatorului" si apoi , in liniste, se poate gasi alta solutie! "Scenaristul" vietilor noastre are grija de toata lumea.
Un om destept va incerca sa ocoleasca problemele.Trebuie sa facem asta pentru binele tuturor deoarece generind conflicte alimentam "lupta" asta universala pentru bani, faima si putere!
Haideti sa ne vedem de "patratica" noastra, sa gasim o cale de comunicare armonioasa cu vecinii, cu colegii nostri.
Sa invatam sa fim "fair play" ! Daca noi nu sintem corecti atunci sa nu ne asteptam ca ceilalti sa fie altfel cu noi!
De obicei se raspunde cu aceeasi moneda, asa ca...Vom primi exact ceea ce dam!!