joi, 15 iulie 2010

Putem sa ne intelegem copilul?


Citim diferite articole aparute oriunde.... Toti isi dau cu parerea.Poate sint multi avizati sa faca asta, au diferite diplome ce le atesta anumite pregatiri.
Dar ce putem noi intelege, neprofesionistii, cind aflam ca un astfel de om (psiholog, psihiatru) are probleme de comunicare cu copilul sau?! Sa nu-mi spuneti ca nu exista asa ceva!! Nu cred!
Deci, ce putem intelege de aici?
Fiecare copil e unic in felul sau, asemeni oricarei fiinte lasate pe pamint.Nici gemenii nu sint la fel(oare cum se descurca parintii cu gemeni?).
Sigur ca nu e o noutate pentru multi ceea ce spun eu.Primesc si eu reprosuri de la copilul meu, cum ca nu as intelege-o!Dar oare de ce?Imi amintesc si de mine ca la fel gindeam despre parintii mei.Incerc sa retraiesc sentimentele de atunci.Hmm, e cam greu, a trecut ceva timp!
Imi spuneam ca eu nu voi face greselile parintilor ...dar uite ca acum sunt privita la fel.Totul se repeta!
Cred ca noi,parintii,ar trebui sa oprim ''roata''asta.Sa ne sustragem de la problemele cotidiene si sa facem un exercitiu de memorie.Sa ne amintim propriile sentimente de la varsta pe care o au copiii nostri,astazi.Asa putem sa-i intelegem mult mai bine.
N-avem nevoie de ''Super nanny'';acolo e totul regizat.
Viata noastra o regizam singuri.Copiii nostri sunt asemeni florilor obtinute din seminte.Le urmarim zilnic,nu?
Sa renuntam la expresia''Pe vremea mea...'' sau ''Lasa-l sa munceasca...eu asa faceam cand eram ca el'' ,mai urat chiar; ''Tineretul din ziua de azi nu e bun de nimic!''
Cumplite sunt vorbele astea si se repeta din generatie in generatie!
Haideti sa nu vedem numai greselile copiiilor si prin reprosuri zilnice sa credem ca-i corectam.Sa ne amintim ca nici noi nu am fost perfecti ...si la noi tipau parintii pe care,atunci,ai credeam aberanti.
Poate reusim sa-i sustinem din umbra,sa nu le imprimam ideile noastre,sa-i lasam sa se dezvolte frumos fizic si psihic.Poate reusim!
E parerea unui parinte, fara studii de specialitate! Sa nu ne mai afecteze cind colega (colegul) de serviciu isi lauda odrasla iar noi sa le si dam copiilor aceste exemple "perfecte".Este doar fatada!
Ar fi extraordinar sa reusim, sa ne detasam de tabloide.Ne putem ajuta copiii doar daca-i intelegem! Sa nu uitam ca si noi am fost ca ei!
Ei ne vor respecta doar daca si noi ii respectam, chiar daca au 1,2,3,....,20 ani!!Sint un parinte optimist si am incredere in copilul meu!!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu