Dor de ducă...

Mai umblând eu așa lelea pe internetul ăsta, am dat de o melodie.Și nu una oarecare, ci una care m-a făcut să ma gindesc la cei mai tineri decât mine, care nu prea mai au de făcut mare lucru prin tărișoara asta a noastră.Iacă-tă si melodia:

Ce ziceți, se potrivește?

Râdem noi, râdem, dar se pare ca nu prea mai sunt multe de făcut, emigrarea a cam rămas ultima soluție, tot mai des apare aceasta idee în mintea multora...

ROMANIA, țară frumoasa, cine pleacă ultimul sa stingă lumina...

via piticu

O simpla idee ...

  Încep sa scriu...toți am învățat asta la scoală!! dar mulți dintre noi folosesc scrierea ca pe un rău necesar.Acum îmi vin în minte mii de idei...ex:atunci când scrii...ceilalți pot vedea mult mai mult decât litere,cuvinte...asa ca, am sa scriu...totuși: ma gândesc aiurea...la cât suntem de "complicați", fiecare din noi gândim altfel.
  Probabil mulți din cei ce vor citi aceste rânduri,vor zice ca e "barbologie".Nu-i contrazic -e dreptul lor la opinie- dar într-o lume atât de dura,agitata ar trebui sa ne mai ocupam și de suflete,cu siguranță trecem mai ușor peste probleme...cu mintea și visele noastre putem face orice!!dacă te așezi seara în pat și te gândești la ceva ce-ți place,cu siguranță te vei trezi mai optimist,mai pregătit sa înfrunți problemele de a doua zi!!"noaptea e un sfetnic bun"....cred ca ar trebui sa ma opresc,sa nu cad de tot în"visare"!!!!sunt o persoana activa,totuși,nu alerg după "fluturi".
  Ca o concluzie,a mea personala,ar fi: trebuie sa ne autoeducam,sa ne descoperim laturile sensibile și sa le modelam astfel încât sa ne fie bine!dacă am reușit sa va captez un pic atenția,ma bucur nespus!!!voi încerca sa scriu în continuare,în funcție și de timpul meu liber...astept cu nerăbdare comentariile voastre,dar și alte sugestii...va mulțumesc mult!!

Revenire

Dupa aproape un an si ceva, incerc sa revin ...Sa vedem daca se mai poate face ceva...

De ce ne scuzam in permanenta?

Sintem adulti, dar comportamentul nostru de astazi reflecta educatia, evenimentele ce ne-au marcat evolutia, influenta persoanelor ce s-au aflat sau se afla linga noi..., in esenta totul ne influenteaza!
Teoretic, tot ceea ce facem, ceea ce gindim este in concordanta cu ceilalti. De ce? Asa e normal? Si normalitatea asta, alt subiect!,e relativa, nu?Ca si fericirea, alt subiect mult disputat....
Atunci asa s-ar putea explica faptul ca ne gasim in permanenta scuze pentru ceea ce facem sau, si mai rau, pentru ceea ce nu facem.Sau mereu incercam sa gasim vinovati pentru ceea ce se intimpla.
Spre exemplu, cazul Madalinei Manole:se cauta vinovati cind, de fapt ea si-a facut rau singura!!"Vinovati morali" cica!!Asta nu e un mod de a cauta scuze?Parintii ii cauta scuze, nu?E mai usor sa-i accepte moartea in felul asta, nu vor sa recunoasca despre copilul lor ca ar fi putut fi egoist, incit gestul ei afecteaza viata celor ce ramin in urma...
Ce fel de suflet ai sa-ti condamni tu copilul la o viata fara mama, iar mama e unica pentru fiecare dintre noi?! E odios, fara cuvinte, e dovada unui egoism dus la extrem, cind se stie ca orice parinte traieste 90% pentru copiii sai!!
Asadar, orice facem e legat de restul...Cum ramine cu "responsabilitatea" faptelor noastre?E vorba de coloana vertebrala, lucru tot mai rar intilnit la tot mai putine persoane in ziuz de azi!
Ne simtim mai bine daca gasim tot timpul scuze pentru faptele noastre. Lucrul asta ne adoarme constiinta, si asa vai de ea...E bine oare??!

Sfatul unui parinte!

Cît viaţa vă stă înainte, iubiţi-vă, respectaţi-vă, să vă vorbiţi frumos, cu dragoste, micile neînţelegeri rezolvaţi-le cu toată puterea voastră de a înţelege viaţa în lumina respectului reciproc.
Idealurile voastre să coincidă, să fie identice ca două picături de apă.Să nu lăsaţi ca ura să-şi facă loc în sufletele voastre!!
Ion şi Ioană, numai dacă veţi fi un tot unitar, veti birui!
Dacă nu reuşiţi aceasta în viaţă, o să vă pară rău la urmă, la urma vieţii!!

Mai citeste cineva?

Va mai amintiti de "Povesti nemuritoare"sau aventurile de mai tirziu scrise de Jules Verne si multi alti scriitori ce ne amintesc de copilarie?
Astazi se incearca cu disperare reintroducerea acestor romane si carti de aventuri"ca suplimente" atasate la diferite ziare si reviste.Incercare esuata, insa! Elezac in continuarein chioscuri sau ajung in librarii. Nu pot concura cu calculatorul si televizorul!
Dupa o zi obositoare e mai usor sa te relaxezi in fata televizorului sau a computerului.
Noi, cei din generatiile mai "vechi", am avut perioada noastra de lecturi care ne-a dezvoltat vocabularul, reusim astazi sa scriem 2-3 fraze coerente;dar ce facem cu copiii nostri, la care observam ca lectura a ajuns un subiect "tabu"?O parte din ei vorbesc incorect si scriu intr-un stil oribil, plin de prescurtari (genul "mess").Daca incerci sa citesti ceva scris de ei , iti cam prinzi urechile, iti da senzatia ca esti depasit.Oare e bine sa ii lasam in lumea lor?
Cu siguranta, NU!!Trebuie sa-i urmarim de la distanta, sa le descoperim punctele de interes, si sa cautam impreuna cu ei diferite lecturi, mai tirziu chiar romane, pe care sa le citeasca cu placere.
Nu prea sint de acord cu referatele luate de pe net!Vor exista si exceptii, dar mult mai bine se imprima in memorie cartea citita .Internetul sa fie ajutorul pe care noi nu l-am avut cu ani in urma.Sa nu fim ipocriti si sa recunoastem ca si noi l-am fi folosit daca exista.
Nu sint de acord nici cu unii parinti care pun pe ultimul loc achizitionarea unui computer pentru copii lor.Isi are si acesta rolul sau in educatie, mai ales in vremurile astea!
Nu exista o regula prin care sa ne determinam copiii sa citeasca, noi trebuie sa le descoperim placerile si acolo trebuie "sa lucram".Sa nu le cerem sa citeasca aceleasi carti care ne-au placut noua, sau cei place altuia!Fiecare cu stilul lui!Sa incercam sa-l descoperim!
Edificil sa fii parinte, nu? Dar si cind vom culege roadele eforturilor noastre!!!

Vacanţa!

E un subiect pe care fiecare îl percepe în felul său, în funcţie de serviciu, familie, personalitate,şi nu în ultimul rând în funcţie de bani!
Cîţi dintre noi nu au mai avut o vacanţă de pe vremea copilăriei? Cu siguranţă,mulţi....În situaţia actuală, marea majoritate au vacanţe forţate.
Esenţa problemei e că nu mai ştim să trăim vacanţele!!Ne-am transformat în robii banului, dar mai dureros este că nici numărul acestora nu ne mai satisface!!
Sîntem copleşiţi de rate, de cheltuielile mari de întreţinere şi uităm de noi!!Şi uite-aşa, viaţa tzrece pe lîngă noi fără să o simţim!!
Cei mai în vîrstă sînt cei care renunţă primii la micile plăceri ale vieţii.În loc să se bucure de pensie, să o vadă ca pe o vacanţă binemeritată după o viată întreagă de muncă, ei se resemnează şi îşi aşteapta cuminţi sfîrşitul!!! Trist este că unii dintre aceştia încearcă sa îşi "îndobitocească" şi copiii, deşi aceştia au propriile lor familii.
La orice încercare a tinerilor de a ieşi din cotidian, ei sar repede şi pun pe tapet problemele urgente ce trebuie rezolvate şi astfel ramîn săracii tinerisă îşi facă vacanţele pe lîngă casă, pe lîngă cei batrîni care nu mai pot fizic dar se simt stăpîni pe viaţa copiilor lor.
E timpul să facem ceva! Se poate să ne administrăm corect bugetul familiei astfel încît să putem avea cîte o "ieşire", să ne hrănim şi sufletul, nu numai trupul!
Deci , să ne bucurăm de vacanţe (scurte pentru cei mai mulţi) alături de copii şi de acei părinţi care vor!!