Da, e toamna iar...Nu ştiu pentru ceilalţi cum este, dar pentru mine începutul toamnei mă duce cu gîndul la şcoală. Si asta îmi rascoleste amintirile.
Îmi aduc aminte de tatăl meu care îmi spunea sa am grija ca începe şcoala, sa mai las joaca si sa mă pregatesc de şcoala. Pe-o ureche intra, pe alta ieşea si eu imi vedeam in continuare de-ale mele, pina in ziua in care chiar nu mai aveam ce face si trebuia sa merg la scoala.
Sa nu mă înţelegeţi greşit, nu am urat scoala, ci faptul ca mi se reamintea inceperea ei in momente in care eu nu vroiam sa ma gandesc la ea!! Acum imi vine sa zambesc cand imi aduc aminte cum plîngeam după ghiozdanul meu cu cărţile de şcoala, rămas in casa cînd am ieşit in fugă la cutremurul din '77...
E toamna iar....Un nou început de an scolar, de data asta cu altfel de emotii pentru mine!
ehei, ce timpuri...
RăspundețiȘtergere